Dragul meu, să ai nădejde
Pururi în Puterea ceea
Care n-a-nșelat pe nimeni
Ce s-a încrezut asemeni
Și-a nădăjduit în Ea,
Sufletul spre a-și salva.

De-ar fi valuri mari cât munții
Și furtună de nespus,
Nu se-neacă niciodată,
Chiar de-i marea-nvolburată
Luntrea-n care e Isus.
El ne duce-n ceruri sus.

Draga mea, nădejdea toată
Către Dumnezeu cel tare
Nu ți-o pierde niciodată.
Ai credință-n El ca Tată.
Norul, orișicât de mare,
Nu-l împiedecă pe soare.

Chiar de șapte ori în luptă
Dac-ar fi să fii trântit
Și te-a-nconjurat primejdia,
Până n-ai pierdut nădejdea,
Încă nu ești biruit,
Tot mai poți fi mântuit.

Ai nădejde, ea-i puterea
Ce te leagă strâns de Țel,
Ca să nu te poată smulge
Câte râuri vor mai curge,
Niciun val, de niciun fel.
Scut îți este sfântul Miel.
Amin.
(Duminică, 22 noiembrie 2020)